Teoria investitiilor e plina de exemple cum sa faci, ce sa faci ca sa ajungi la rezultate pozitive. Traim prin comparatie, deci expunand o teorie, un proiect, cititorul va gandi si va cauta exemple similare, cu care sa lege firul povestirii. Avem povestea celor cinci purcelusi… nu e buna. Avem ceva cu Euro si cu portofel… tot nu-i bine.
Proiectul celor 5 Euro e simplu: fara nici o cumparatura (“No Shopping”) si cu consumarea resurselor depozitate ca hamsterul in barlogul propriu.
Ziceam de teroria investitiilor citita/povestita saptamanal de la vreun autor/speaker: cum sa economisesti, cum sa investesti. Nu am gasit sau nu imi amintesc de vreun sfat (conferinta, carte, vlog, audiolog etc) in care sa iti zica STOP cheltuire. Ai bani, dar joci rolul unui personaj ce nu mai are. Daca nu mai ai bani, atunci esti actorul in rolul propriu.
Cadranul banilor, liste de cumparaturi completate zilnic, cursuri valutare, cursuri stocuri, cresteri si scaderi spectaculoase de 30% la monezile virtuale… toate “traiesc” impreuna cu tine in timp ce actionezi cu acest instrument numit “bani”.
Exista acea forma de stopare in domeniul munci: “anul sabatic”. De ce nu ai aplica la portofel un fel de “luna sabatica”. Nu mai vreau sa cheltui nimic! Sa vad pana cand rezist. Nu spun aici de a nu cheltui obligatiile sociale: impozite, abonamente, chirii, alte taxe, amenzi… e vorba doar de acest stil de viata numit “shopping”, e vorba de consumul de mancarea gata preparata, e vorba de lucururi sau satisfactii de care nu ai nevoie.
Am nevoie de mancare
Am in acest moment destule rezerve de ingrediente cu care pot prepara diferite feluri de mancare. Binenteles ca daca ai o parte din alimentatie ocupata de produse proaspete, aceasta “oprire” va afecta desfasurarea “normala”. Cu acest mod, imi voi putea reaminti cum sa prepari anumite retete sau care este consumul de energie pentru a face un fel de mancare. Pornind de la ingrediente, energie pentru coacere, alte consumuri de apa, detergenti, apa calda pentru spalarea ustensilelor.
E prea complicat
Da, trebuie vointa si o disciplina in comportament pentru a incepe si continue a un astfel de proiect. Azi am fost pana la un super-market, dar doar pana in fata lui. Pe panoul cu oferte erau unt irlandez cu un super pret, lamai lime cu reducere… Parca avusesem un gand sa intru, doar sa ma plimb printre rafturile doldora cu ambalaje si produse finale.
Foame
Comparatia intre am mancare si nu am mancare e cea mai cruda. Aseara pe Arte TV fusese un film englezesc, “I, Daniel Blake”, in care o mama cu 2 copii fara job, are oaspete pe mosul personajul principal si la cina, ii da farfuria ei cu paste, spunand ca a mancat deja si la masa va avea doar un mar. Binenteles, ca este un film, un scenariu… dar avand o cantitate finita de mancare si impartind-o cu altii (familia sau invitatii), sa zicem ca cel care imparte se sacrifica. In cazul filmului, ea fiind mama, s-a sacrificat pentru copii si pentru invitati.
Mai fusese o emisiune “Englezii au talent” si un african (om de culoare) prezenta un moment de comedie: “Cand vad o fata mai plinuta sau grasa, primul lucru ce imi vine in minte este sa o intreb de unde a luat mancarea! Helloooo!?! I’m from Africa”.
Deci… avem proportii, unii mai mari, altii mai mici, cum sa le zicem?… depozite adipoase, grasimi, burti, cefe, colacei, fund mare… Corpul nostru a depozitat ce nu a mai avut nevoie in aceste depozite, in tot felul de locuri ale corpului. Ca un hamster harnic, a pus molecula dupa molecula de grasime pe unde a vrut. Propriu-zis nu sunt grasimi naturale sau animale, desfacute de corpul nostru si transformate in grasimi animale. Transportam zilnic bucati de animale si ingrediente, fara sa ne dam seama ca le purtam. Fac parte din noi deja, nu avem cum sa vedem ce molecula e pusa in depozitul de grasime.
Solutia in consumul acestor molecule este auto-fagia. Adica sa te mananci pe tine insuti. Pentru a incepe, va trebui sa iti fie foame si una nepotolita. Deja ma gandeam la un baton cu cereale din rucsar, chiar daca acum doua ore am terminat panzul din mazare si sos de rosii.
5 Euro
Revin la proiectul propus. Cred ca se vor supara pe mine proprietarii de super-market, angajatii din acele magazine si cei ce ne umplu viata de reclame prin print, radio, televiziune si in ultimii ani, agresiv, prin Internet. Mi-e si frica sa caut “reteta linte” ca ma vor asalta apoi reclamele cu inteligenta comportamentala.
Nu recitesc articolul pentru corectii, e placuta sintaza “ai gresit cuvantul, ai mancat o litera”. De foame!
Succes