Bolile minții de la calculator rezolvate prin 783262272c

Din start e ceva ciudat! E mintea de la calculator sau mintea e bolnavă din cauza calculatorului? Calculatorul are ceva toxic și afectează mintea sau numărul de ore petrecute “pe calculator” are o influența asupra creierului, în care cineva ne-au băgat ceva minte?

Undeva și cândva cineva ne întrerupe cu ceva. Prea generală e exprimarea. Acest articol este cel care întrerupe șirul vieții tale și te incită la satisfacerea unei curiozități sau la consumarea timpului prin citire.

Soluția e simplă: gasește în imaginea de mai jos 783262272c.

Joculețele ăstea cu prezentarea mediului și găsirea unui element din mediu, sunt dese, cumva “e plin Internetul” de ele.

De ce ne jucăm? De ce ne incită și încercăm să rezolvăm problema? Ne așteptăm la final ca ceva sau cineva să ne spună cum suntem? Ne satisface asteptările sau vom fi mulțumiti cu concluzia proprie: “Eu nu sunt așa… ce tâmpenie de joc!”

Ce rol are acest 783262272c aici?
E doar un exemplu de ceva “ce poate fi căutat” sau “ce trebuie căutat”, dacă ai nevoie de o poruncă, o decizie, o “manipulare”. 783262272c face parte din ceva ce nu poate fi citit, nu e uman, e în limbajul calculatorului. Problema e că nici calculatorul nu îl poate întelege, să zicem din prima.

Avem nevoie de context pentru a pleaca de la un element mărunt, prin aflarea legăturilor cu restul elementelor, să înțelegem despre ce ar putea fi vorba.

Concluzia brutală de azi: 783262272c poate fi un cuvânt, ce este encodat de o aplicație folosită de tine, pentru mesagerie (Facebook Messenger, WhatsApp, Skype etc) și care, conform unei legi noi românești, oferă o libertate unei insitituții a statului român, sa descifreze acest șir de caractere și să afle “ce ai zis tu în momentul respectiv”.

Problema majoră este că instituția nu e curioasă să afle cât e litrul la benzină din conversație, ci dorește să aibe o rapiditate în începerea unei “Ascultări”, dacă ea (instituția) consideră ca vorbăreții sunt suspecți. Deci ea luptă cu posibilii infractorii.

Mai e un aspect ce se poate folosi. Înca din anii 90, existau in ISP (Internet Service Provider) niște cutii negre care filtrau tot conținutul mișcat prin cablurile și antenele ISP-ului. Cantitatea de atunci e infimă la ce se mișcă azi prin canalele Internetului. Deci Ascultarea, funționeaza ca un filtru și dacă ai spus b… sau p…, jap… se aprinde un beculeț la instituție. Nu știu dacă actualele cutii negre sunt cele de atunci, sau ca în bancurile cu Radio Erevan: statul român a pus singura cutie pe principala țeavă. Depinde și de sensul de curgere a biților: spre est sau spre vest.

Trăiască 783262272c Român!

Arca-Zoo din Brasov avea nevoie de paznici noaptea… oare un prădător nu poate ajuta?

Există un stil clasificat de unii nebunesc, prin care poți citi printre rânduri sau poți crea o ironie la ce încearcă alții să facă bun/bine. Mania banilor este în România în fiecare articol despre o licitație. Titlurile și textele sunt facute astfel încât totdeauna sumele să fie considerate mari și să genereze discuții, comentarii, opinii.

Și aici a generat o opinie: Zoo Brașov e ca o Arcă, ce conține animale sălbatice. Uneori vin în Arcă și oameni, dar mai ales pe timpul zilei. Deci ei vor să angajeze “niște” paznici cu un milion de lei. Repede să facem o socoteală, cât vine in Euro, jap.. împart la 5 și îmi dă douasutedemiideieuroi… imens, părcă e o treabă simplă să păzești animalele închise. Cine să vină noaptea să fure animale sălbatice? Hă Hă… nu cred că intră nimeni la lei să îi ia acasă sau la vreun manelist în curte.

Soluția de aici e salvatoare: în fiecare noapte, pe rând, dai drumul la câte un prădător în interiorul grădinii zoologice. Dacă prinde ceva cărniță de hoț/infractor câștigul e asigurat: a mâncat ceva deci facem economie la mâncare și rudele/prietenii “norocosului” nu mai vin în altă noapte. Nu stiu încă cum bagi înapoi în cușcă prădătorul dimineața, să lasi umanoizii să se plimbe prin Arcă.

SocialMedia mutat in Phygital Universe

Marketingul e nelimitat, vizualul este un canal de comunicare puternic si folosit la maxim. Prin interactiunea vizitatorului cu noul univers, se vor crea si memorii, nu numai scanarea vizuala a “vedeniei” curente. Va apare un univers paralel, Nikeland, unde copilasii “targetati” se vor juca “jocuri clasice” intr-un mediu deja familiar Roblox.

Mediul este impregnat cu mesaj de marketing la maxim, creierasul copiilor va avea zilnic suprascrieri de preferinte. Sunt curios dupa cate zile, daca intrebi copilul ce a petrecut un timp in astfel de univers, “Ce papuci sa iti ia mamii sau tatii?”… ce raspuns va da copilul?

Lupta pentru primele pozitii in creierele oamenilor va fi “acerbă”. Ceea ce face atrativ ca si curiozitate acest univers digital numit “Phygital” este si legatura cu realitatea, cu fizicul. Nike deja s-a gandit ca vizitatorii unui magazin fizic, sa poate aplica filtre si sa creeze vizual lumea din Roblox. Altii din lumea Internet-of-Things s-au gandit sa faca QE coduri in forma rotunda… ta nnaaaa!

Va trebui sa creez o categoie noua aici: Web 4.0 deja. Sa nu uit cine e tartorul la lumiile aste noi: fostul Facebook, actualul Metaverse

Controale ANPC la Altex de Black Friday si propagarea online a rezultatelor

Am încercat să comentez la articole din “presa” online despre aceasta problema: “Afișarea unui preț unitar maximal + aplicarea unei reduceri => prețul actual de vânzare”. Această presă online e sufocată de scripturi, de reclame, nu mai poți naviga doar cu slalom uriaș între pop-up-uri, dialoguri, acceptări, click-uri, reclame, scoll-uri cu inserări… dar să revenim la prețuri, la reduceri.

Dilema consumatorului este întotdeauna daca acest “preț actual” (din momentul vizitei și a posibilei achiziții) este “adevarat”. Concluzia adevărului e dată de mai mulți factori analizați:
– preț unitar actual
– dacă are reducere, care este preț unitar anterior, la care se aplică reducerea
– dacă e Black Friday sau o altă campanie internă, care este “ultimul preț”.
Consumatorul nu are informații din contabilitatea firmei, deci el poate vedea doar ultimele valori.
Potențialul cumpărător poate face o analiză a prețului actual, prin comparație cu alți vânzători online ce vând același produs sau folosind agregatoare de prețuri online sau add-on (price.ro, compari.ro, Pricy, invoiala.ro).

Continue reading

Google introduce noi cuvinte românești în dicționar

Nu stiu dacă putem considera limbajul din lumea electronică ca fiind unul de tip regionalism. Poți recunoaște omul ce vorbește moldovenește, oltenește, ardelenește și altele… dar prin englezirea limbajului (paranteză: poate același fenomen ca introducerea franțuzismelor după 1900), apare un fel de regionalism. Lumea aceasta electronică devine încet o regiune a vieții, ce nu are pamânt, dar are viață prin membrii lei și prin fișierele stocate în ea.

Azi avem cuvântul BYȚI. Un fel de struțo-cămilă, copii din ziua de azi (ce au ajuns la adolescență unii) știu de nici-călare-nici-pe-jos.

Pe “vremea mea” se numeau Algoritmi, acum ei se numesc Inteligențâ Artificială

Piața actuală cere gogoși și azi se vând sub formă de “Inteligență Artificială”. Din liceu și facultate se faceau algoritmi, scheme logice, urmând ca apoi să alegi un limbaj de programare și să iasă un proiect, implicit și un rezultat pe ecran sau pe hârtie. Știu ca acești algoritmi se învață deja și în timpul scolii, deci mintea copilașilor e cultivată devreme.

Această “Inteligență Artificială” (AI = Artificial Intelligence) pare o zână, o crăiasă căreia îi dai giga de date și ea îți dă un rezultat frumos. Procesul înlocuiește gândirea umană și folosește procesoarele să ajungă la final. Nu cred că se poate măsura “cât timp îi ia unui om să facă ce face AI-ul”, după câteva ore omul are nevoie la baie, de cafea, de hrană și de somn.

Azi am găsit într-un articol din republica.ro un bot, adică un robot. El se prezintă așa:

LifeBOT este o platformă de inteligență artificială care poate să comunice cu tine și face parte din campania “România Asigurată”. Tehnologia este instrumentul care poate să ne ajute să comunicăm, să primim informații relevante, pentru ca noi să putem face alegeri bune .

Continue reading

Proiect: Cei 5 (cinci) Euro din portofel

Teoria investitiilor e plina de exemple cum sa faci, ce sa faci ca sa ajungi la rezultate pozitive. Traim prin comparatie, deci expunand o teorie, un proiect, cititorul va gandi si va cauta exemple similare, cu care sa lege firul povestirii. Avem povestea celor cinci purcelusi… nu e buna. Avem ceva cu Euro si cu portofel… tot nu-i bine.

Proiectul celor 5 Euro e simplu: fara nici o cumparatura (“No Shopping”) si cu consumarea resurselor depozitate ca hamsterul in barlogul propriu.

Ziceam de teroria investitiilor citita/povestita saptamanal de la vreun autor/speaker: cum sa economisesti, cum sa investesti. Nu am gasit sau nu imi amintesc de vreun sfat (conferinta, carte, vlog, audiolog etc) in care sa iti zica STOP cheltuire. Ai bani, dar joci rolul unui personaj ce nu mai are. Daca nu mai ai bani, atunci esti actorul in rolul propriu.

Cadranul banilor, liste de cumparaturi completate zilnic, cursuri valutare, cursuri stocuri, cresteri si scaderi spectaculoase de 30% la monezile virtuale… toate “traiesc” impreuna cu tine in timp ce actionezi cu acest instrument numit “bani”.

Continue reading